marți, 8 aprilie 2014

prin mere/ sforile treceau

foto: a.g.Secară

Laurențiu Pascal, „școlit de Cenaclul Literar Noduri și Semne”, a debutat în plină seară de cenaclu, adică, așa cum se obișnuiește într-ale întâlnirilor noastre, vineri. Volumul său, Peisaje și alte sentimente, editat de Fundația Culturală Antares, a fost lansat (la Score) într-un spațiu neconvențional, dar obișnuit nouă pentru desfășurarea ședințelor târzii, într-un decor inedit pus la cale chiar de autor.  Chiar dacă detaliile acestea urmărite atent au fost cumva sarea și piperul, scuzați!, mărul și sfoara, sau cuvântul și aripa evenimentului, din pricină de spațiu, n-am să insist în această arie. Mai departe pe firul epic, nimeni n-a lăudat pe nimeni, s-au exprimat păreri, în timpul și după desfășurarea acțiunii, așa cum se întîmplă în această “stare de spirit, Noduri și Semne” (citat din Miti), aici, unde chiar și câr/cotelile au locul lor în batistă sau după dosul palmei.
Ne(câr)cotind, a. g. Secară, postfațatorul volumului de versuri, ne-a spus că “ ceea ce a așezat (Laurențiu Pascal) între paginile cărții este un diamant șlefuit așa cum trebuie..., așteptarea (debutului) dând la el rod bun: și-a găsit o voce autentică, depășindu-și bâjbâielili, încercările mai mult sau mai puțin stridente de a inventa ceva nou...”. Apoi, Corneliu Antoniu, președintele filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România, editorul cărții, ne-a dezvăluit că lumea volumului este una normală, simplă și autorul ne-o dezvăluie cât se poate de firesc pe parcursul lecturii. Marius Grama a vorbit de începuturile pascaliene de la Gellu Naum, din revista studențească  Drumețul Incendiar și, apoi, regăsirea lui în (i)realitatea imediată. Cronicar din cele mai bune timpuri din noduri și din semne, Ion Avram a spus ceva foarte important, ceva încurajator, ceva de-aproape. Tot de-aproape, cum îi stă bine, a cântat și Hippie.
Cei ce-au fost prezenți la eveniment știu cam cum s-au desfășurat forțele, mai puțin Laurențiu Pascal care, deși a fost în miezul lucrurilor, spune că, probabil din pricina emoțiilor, habar nu are cum a fost.
                                                          Moderator și cronicar fără-ncotro,
                                                          Simona Toma

marți, 18 februarie 2014

IN CURAND


de pe la inceputul lui april va invit sa lecturati , sa comentati...peisaje si alte sentimente

miercuri, 12 februarie 2014

cronica de cenaclu

PEISAJ DIN EDEN CU REPETIŢII

   
Adăugaţi o legendă
 Într-o friguroasă seară de iarnă, poetul gălăţean Laurenţiu Pascal a încercat să spargă monotonia hibernală cu versuri de dragoste trăgându-şi esenţa din arealul mitico-filosofic al genezei umane. Avându-i în prim-plan pe Iş şi Işa (Adam şi Eva), poezia sa are, totuşi, un aer rusesc, de secol XIX. Gruparea de zece poeme, “Peisaje şi alte sentimente”, adusă în faţa cenaclului de către Laurenţiu Pascal, a suscitat lungi discuţii despre receptarea artei, dar şi despre ultimele realizări ale autorului.
     “În principiu, ar trebui să fie mai atent când repetă anumite cuvinte, doar în anumite locuri aceste repetiţii reuşesc să dea tărie”, observă Nicoleta Onofrei.
     “Am început să înţeleg ce scrie Laurenţiu. Textele sunt mai consistente. Nu prea se mai încurcă în idei fără conţinut. Aici tema este foarte clară, dar repetă anumite cuvinte care strică plăcerea lecturii. Unele repetiţii reuşesc, dar unele versuri în plus taie din fluiditatea textului. Mi-a plăcut poemul Amanta”, a conchis Alexandru Maria. Autorul l-a provocat să citească un poem fără repetiţiile incriminate. Alexandru Maria a remarcat cu bucurie rimele involuntare, dar şi că este prea vădit faptul că vrea să descrie un peisaj, de exemplu Peisaj ratat.
     Laurenţiu Pascal a mai replicat criticilor săi că are obsesii pentru anumite cuvinte, nu doar afinităţi.
     Anca Şerban crede că “Fiecare avem nişte obsesii pe care le aşternem pe hârtie. Unele cuvinte se repetă de prea multe ori. Cel mai bun poem este ultimul şi ar fi trebuit să începi cu el.”
     “Laurenţiu Pascal a ajuns la un nou nivel de expresie. A încercat să continuie acel stil şi a adunat aceste texte care nu cred că îi fac o reclamă foarte bună. Poate a fost un dicteu automat. Are câteva imagini care i-au reuşit”, a remarcat Octavian Miclescu. Tot el a atras atenţia asupra poemului Peisaj cu alte riduri ce are greutate, melancolie şi arată experienţa în scris a poetului, care trebuie să fie mai drastic cu el însuşi.
     Albu Cristian spune că “Autorul are talent. Deşi îmi plac poeziile cu rimă, cele scrise de Laurenţiu Pascal chiar îmi plac. Au un aer romantic”.
                                                                                      Marius Chiru