vineri, 8 aprilie 2011

Poem fără chip



Printre mirosuri împletite cu fugă
număra pantofii cei noi mângâind un câine
număra cu ochii abrupți
număra fiecare privire și uneori zeii
cu teamă că noaptea să nu numere coaste

cinci stau, stau întinse
la capăt să cadă mila
acolo e trotuar, e dor de pâine
e suflet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu