vine, sau nu vine moŞ crĂciun?

Scena 1

Personajele: povestitorul, Speranţa, mama.

Povestitorul( plimbându-se de la un capăt la altul al scenei): Probabil, vă întrebaţi ce caut eu aici… bună întrebare: “ce caut?!”… Păi, teoretic e simplu: ficare poveste are nevoie de un povestitor! Aşadar,… eu… eu sunt povestitorul, tipul plicticos care intervine pentru claritate,… sau, după caz, când scriitorul e în pană de idei şi fabulează. Punct. Aşadar, să începem, căci teoretic avem şi o poveste… ( face o pauză). Cu o noapte înainte de Ajun – ca spaţiu temporar – în casa familei Bălan, – look,… pardon, aici nu e rolul cu englezisme,… priviţi,…( iese din scenă şi strigă în spatele cortinei ) băăăăi, v-am spus să corectaţi scenariul!...

Speranţa( îngenunchiată a rugăciune): Înger, îngeraşul meu

Ce mi te-a dat Dumnezeu

Totdeuna fii cu mine

Şi mă învaţă să fac bine

Eu sunt mic, tu fă-mă mare,

Eu sunt slab, tu fă-mă tare

Şi de rele mă păzeşte,

Amin!

Îngeraşul meu,

rugăminte am şi eu:

tu să-i spui lui Moş Crăciun

să nu uite darul meu,

eu tot anul am fost cuminte,

i-am scris scrisoare dinainte…

( Intră în scenă mama)

Mama: Speranţa, gata rugăciunea?

Speranţa: Da, mamă.

Mama: Acum, mergem la culcare? Mâine nu e o zi obişnuită – e chiar una mare!

Speranţa: Cât de mare, mamă? Cât tine de mare?

Mama( zâmbind): Nu copilă, e o zi importantă pentru omenire… mâine vin colindătorii să…

Speranţa( uşor insinuanta): Şi, numai ei vin?

Mama: Nu, vine şi mătuşa Veronica…

Speranţa( cu un ton mai ridicat decât cel precendent): Şi cine mai vine?!

Mama: … şi unchiul…

Speranţa: Dar Moş Crăciun nu vine?!

Mama( în hohote de râs): Păi, ai fost cuminte?!

Speranţa: Am fost,… şi… şi i-am scris scrisoare,… chiar, am fost cuminte, nu-i aşa, mami?

Mama: Ai fost, draga mea.

Speranţa: Şi vine, mami,… vine si el(!)… nu este aşa, mami…

Mama: Pai?!

Speranţa: Vine,… vine, mami, nu-i aşa că vine?… Ai spus,… mami, ai spus că dacă sunt cuminte o să vină,… va veni, nu-i aşa? Am fost cuminte,… ai spus,… am fost,… va veni, nu-i aşa,… va veni?

Mama: Va veni, Speranţa,… sigur va veni, dacă ai scris şi scrisoare sigur va veni!

Speranţa: Şi, dacă nu vine? Dar, de ce să nu vină?!... Dacă nu vine?

Mama: De ce să nu vină, doar ai fost cuminte?!

Speranţa: Am fost,… nu-i aşa că am fost?

Mama: Ai fost,… ai scris scrisoare?

Speranţa: Am scris, mami, am scris şi am fost cuminte!

Mama: Deci,… ai fost cuminte?!!... ai scris scrisoare?!!… ai făcut fapte bune?

Speranţa: Fapte bune?!!! Cum, mami, fapte bune? Ce sunt alea?

Mama: Faptă bună înseamnă să ajuţi pe cineva la greu,… sau să îi spui lucruri frumoase, când e trist, ca să îl înveseleşti – ceva de genul acesta.

Speranţa: Şi nu mai vine Moşul, mami,… nu ştiu dacă am făcut fapte bune?! Vine,… vine, mami, nu-i aşa că vine?

Mama: Dacă nu vine, înseamnă că a fost răpit…

Speranţa: Cum aşa,… cine să-l răpească,… cum aşa,… de ce?

Mama: Copiii obraznici?

Speranţa: De ce, mami?!

Mama: Să-i fure cadourile…

Speranţa: Cum aşa,… de ce,… şi cadoul meu, mami? De ce să îi fure cadourile?

Mama: Ei nu au fost cuminţi, aşa că nu primesc cadouri şi le fură pe ale celor care au fost cuminţi…

Spernţa: Şi nu mai vine? Mai vine, mami? Nu mai vine Moşul?

Mama: Vine, cum să nu mai vină,… ai fost cuminte?

Speranţa: Am fost…

Mama: Atunci, va veni!

Speranţa: Şi dacă îl răpesc, mami, şi nu mai vine?

Mama: Va veni, am vorbit eu cu el!

Speranţa: Ai vorbit!!! Cum ai vorbit ? Când?

Mama: Am vorbit acum o oră, la telefon. Se pregătea de drum – are multe case de vizitat!

Speranţa: Are telefon?!

Mama: Da, draga mea, am vorbit cu Moşul şi va veni!

Speranţa: Pot vorbi cu el şi eu?

Mama: E târziu şi are drum lung, după cum ţi-am spus – sunt mulţi copii cuminţi ca şi tine – cred că a plecat, deja!

Speranţa: Da, mami,… sunt mulţi copii,… dar va veni?

Mama: Va veni, şi e târziu, trebuie să dormi,… ţi-ai făcut rugăciunea?

Speranţa: Da, am vorbit cu îngeraşul meu.

Mama: Hai, în pat,… trebuie să faci năniţă…

Speranţa: Dar, va veni Moş Crăciun,… i-am scris 2 pagini, mama?!

Mama: Va veni, mama,… hai, la somn,… va veni,… noapte bună!

( mama iese din scenă, Speranţa se urcă în pat murmurând)

Speranţa: Înger, îngeraşul meu, spune tu, va veni Moşul la mine, nu-i aşa,… am fost cuminte şi nu o să-l răpescă alţi copii,…va veni?

#

( Povestitorul intră în scenă)

Povestitorul: Nuuuuu aruncaţi!… Nu aruncaţi nici cu roşii, vă rog, am făcut piaţa,… Aaaaaaaa, am uitat să cumpăr căpşuni – aveţi? Nuuuuuuu,… nu aruncaţi, iar m-a pus nebunul ăsta de dramaturg să intru în scenă,… nuuuuu aruncati!…………( aşteaptă 30 sec)… Nu aţi aruncat,… e bine,… aşadar, să trecem la oiţele noastre… În casa familei Bălan, Speranţa doarme. Din nefereicire, ea încă este nedumerită – va veni, sau nu va veni Moş Crăciun… Ce să vă spun, acesată nedumerire o va urma şi în vis, în plus se hotărăşte,… se hotărăşte?!( scoate o foaie de hârtie din buzunar, se uită pe ea atent),... mda, se hotărăşte!... aşa scrie, deci,... se hotărăşte să îl caute pe Moş Crăciun! Motivul este unul simplu: pentru a-l avertiza că sunt copii care vor să îi fure darurile!… Aşa că, vă invit în visele Speranţei,… poftim!?( uşor iritat)

Am spus eu că scriitorii sunt nebuni, cum în visele Speranţei? Un moment, să îl sun, ( scoate un telefon, vorbeşte 30 de secunde la telefon)… da, spune că trebuie să vă invit în visele Sperantei! – dacă aşa vrea el,… poftiţi,… pa!( părăseşte scena)

#

SCENA 2

Personaje: Povestitorul, Speranţa, Triunghiul, Pătratul, Majestatea Sa Catalogul, 2 soldaţi

În scenă, apar, de o parte Speranţa şi triunghiul( care stă cu spatele şi plânge)

Speranţa: Mami a spus că va veni Moşul,… va veni, sigur va veni,… dar trebuie să mă duc să-l avertizez,… va veni,… dar, să-l avertizez,... vor să-i fure cadourile,... trebuie,… dar unde îl găsesc?

( Speranţa îl vede pe triunghi, nu este speriată că nu se află în camera ei, are alte gânduri)

Speranţa: Bună,… bună seara,… mă scuzaţi...

Triunghiul: Ce-i?! Ce vrei?

Speranţa: Nu vă supăraţi, domnule, nu vă supărati,… pot…

Triunghiul: Ce eşti?… Ce doreşti?

Speranţa: Îl caut pe Moş Crăciun…

Triunghiul: Pe cine?

Speranţa: Pe Moş Crăciun,… trebuie să îi spun ceva!

Triunghiul: Scrie-i o scrisoare!

Speranţa: Am scris, dar nu de asta îl caut! Sunt copii care vor să-l răpească şi, dacă îl răpesc, nu va mai fi Crăciunul…

Triunghiul: Nu va mai fi Crăciunul?

Speranţa: Da, vor să îl răpească, trebuie să-l avertizez,... spune, domnule triunghi, ştii unde este,… unde îl pot găsi?

(Triunghiul izbucneşte mai tare în plâns)

Speranţa: De ce plângi?

Triunghiul: Aşa, nu înteleg de ce toată lumea îmi spune triunghi…

Speranţa: Păi, dacă asta eşti,… un triunghi!

Triunghiul: De ce?

Speranţa: Păi,… ai trei unghiuri formate din trei laturi, de aia te numeşti triunghi!

Triunghiul: Da?!... De unde ştii asta?

Speranţa: Am învăţat la şcoală,… de la doamna…

Triunghiul: Care doamnă?

Speranţa: Doamna profesoară( învatatoare, după caz).

Triunghiul: Şi ce ai mai învăţat de la doamna aia, doamna profesoară – cum îi spui tu?

Speranţa: Multe lucruri,… uite, de exemplu, tu eşti un triunghi echilateral!

Triunghiul: Triunghi, cum?

Speranţa: Triunghi echilateral…

Triunghiul: Cum aşa?

Speranţa: Ai cele trei laturi egale!

Triunghiul: Da?!!!!

Speranţa: Pentru că ai laturile egale, eşti un triunghi echilateral!

Triunghiul( oprindu-se din plâns): Interesant,… îmi place cum sună, triunghi echilateral,… poţi să mă duci şi pe mine la şcoală?

Spertanţa: Nu pot, acum e vacanţă şi trebuie să îl caut pe Moş Crăciun,... ai uitat, trebuie să-l avertizez!

Triunghiul: Aaaaaaaaaaaa, da,… putem să-l căutăm împreună, dacă vrei?!

Speranţa: Bine,… dar, trebuie să ne grăbim, să nu fie prea târziu,… hai!

Triunghiul( zâmbind fericit): Hai!…

( părăsesc scena şi intră imediat în ea tot ei doi)

Speranţa: Domnule Triunghi, unde mergem?
Triunghiul: Să îl căutăm pe Moş Crăciun, ai uitat?
Speranţa: Dar, încotro?
Triunghiul: Spre Nord,... spre NORD!
( apare în scenă pătratul)
Pătratul: Ce faci, Triunghi?
Triunghiul: TRIUNGHI ECHILATERAL, să ştii, ai inţeles?
Pătratul( între zâmbet, râs şi uimire): Triunghi, CUM?!
Speranţa: Triunghi echilateral!
Pătratul: Mddaaa, da, cum spui tu,… DAR TU CINE ESTI?
Speranţa: Speranţa Bălan.
Pătratul: De unde ai scos numele ăsta?...
Speranţa: Care?
Pătratul: Triunghi ECHILIAR( şi râde cu poftă)!!!
Speranţa: Echilateral(!), şi ştiu asta DE LA ŞCOALĂ!...
Pătratul: DE UNDE?!
Speranţa: De la şcoală,... de la doamna...
Pătratul: Şi, ce mai ştii de la şcoală?
Speranţa: Mai ştiu că tu eşti pătrat!
Pătratul: Auzi, escilateralo,… EU SUNT PĂTRAT, CĂ AŞA ÎMI SPUNE LUMEA,... DE AIA SUNT PĂTRAT!
Speranţa: Da, tu eşti pătrat şi faci parte din familia patrulaterelor...
Pătratul: CE?!
Triunghiul: Familia patrulaterelor, DE CE?
Speranţa: ARE PATRU LATURI – DECI, ESTE UN PATRULATER!
Triunghiul: Şi, de ce îi spune lumea PĂTRAT?
Pătratul: Chiar aşa, DE CE?
Speranţa: Pentru că AI LATURILE EGALE şi acestea formează, între ele unghiuri drepte!
Pătratul: AM?
Triunghiul: ARE şi una şi alta,... şi?
Speranţa: În plus, DISTANŢA DE LA UN COLŢ, LA COLŢUL OPUS ESTE EGALĂ CU CEALALTĂ DISTANŢĂ DE LA CELĂLALT COLŢ, LA COLŢUL LUI OPUS…
Triunghiul: Daaaaaaaa? DISTANŢELE SUNT EGALE?
Pătratul: ÎNTÂMPLĂTOR, SUNT EGALE!
Speranţa: DE ACEEA EŞTI PĂTRAT, pentru că ai aceste proprietăţi...
Triunghiul: PĂI, AI SPUS CĂ ESTE PATRULATER!
Pătratul: DA, AŞA AI SPUS!
Speranţa: DA, AM SPUS ASTA, PENTRU CĂ PĂTRATUL FACE PARTE DIN FAMILIA PATRULATERELOR!
Pătratul: AM O FAMILIE?
Speranţa: DA!
Triunghiul: CINE,... CINE?
Speranţa: DIN FAMILIA TA FAC PARTE: DREPTUNGHIUL, ROMBUL, TRAPEZUL ŞI ALŢII, dar ele au alte proprietăţi...
Triunghiul şi Pătratul: DDDAAAAAAA!!!
Pătratul: ŞI, DACĂ ŞTII TOATE ASTEA CE CAUŢI AICI?
Triunghiul: Îl caută pe Moş Crăciun...
Pătratul: DE CE? AI FOST CUMINTE?
Speranţa: AM FOST!
Pătratul: AAAA, ŞTIU! Ai uitat să îi scrii?
Triunghiul: I-A SCRIS!
Pătratul: ATUNCI?!
Speranţa: VOR SĂ-L RĂPEASCĂ PE MOŞ CRĂCIUN!
Pătratul: CINE?
Triunghiul: COPIII CARE NU AU FOST CUMINŢI!
Pătratul: DE CE?!
Speranţa: CA SĂ ÎI FURE CADOURILE!
Pătratul: PĂI, TREBUIE SĂ ÎL ANUNŢĂM!
Triunghiul: TREBUIE!
Pătratul: Pot să vin şi eu cu voi?
Speranţa: Vrei?

Pătratul: UNDE-S MULŢI, PUTEREA CREŞTE!
( între timp, intră în scenă Majestatea Sa Catalogul, ceilalţi nu îl observă şi, în graba lor, Speranţa se loveşte de el)
Catalogul: CINE ÎNDRĂJNEŞTE ?

Pătratul şi Triunghiul( speriaţi): CAAAAAAAAATALOGUL!!!( şi fug în partea opusă a scenei)
Speranţa: Scuzaţi,... scuzaţi!

Catalogul: EU nu te scuz! Să te scuze adunarea pentru îndrăjneala ta!
Speranţa: Dar, EU...
Catalogul: ARESTAŢI-O!
( doi soldaţi intră în scenă şi o iau pe Speranţa)
Speranţa: Scuze,... domnule! Scuze!... ( personajele părăsesc scena)

( se aude din spatele scenei: „Intră acum!”, povestitorul răspunde: „Nu!”,... o mână îl împinge în scenă)

Povestitorul: Din nou eu, plictisitorul.... nu aţi vrut să mă credeţi când v-am spus că scriitorii sunt nebuni,... opresc povestirea fără rost, inventează noi personaje – cum spun ei – le dau viaţă… Vedeţi, se cred şi Dumnezeu,... apoi se opresc,... cred că mai devreme era vorba de geometrie,... am dreptate, doamna profesoară(?),... mă treceţi şi pe mine la matematică(?!),... ştiam, dar am încercat,... oricum, hai să continuăm povestea Speranţei... După cum aţi observat, îşi făcuse noi tovarăşi( din spatele scenei se aude tare: „Prieteni! ... Prieteni!”), am auzit, după cum aţi observat, Speranţa îşi făcuse noi prieteni – aşa spune autorul,... – halal tovarăşi( din spate se aude din nou: „Prieteni!”)! Bine, bine, prieteni care, atunci când ai intrat la belea, au dat bir cu fugiţii! Oricum, Speranţa, în căutarea lui Moş Crăciun, urma să fie, sau să nu fie judecată de adunarea marelui catalog,... mai departe povestea continuă cam aşa:

#

SCENA 3

Personaje: Povestitorul, Speranţa, Catalogul, 2 soldaţi, Cinci, Patru, Zece, Triunghiul,

Pătratul

( în scenă: o catedră şi 5 scaune)

( intră în scenă Zece, caută un scaun, se aşează, scotoceşte în rucsac, scoate o carte şi începe să citescă, apoi intră în scenă Cinci, se aşeză pe un scaun şi începe să îşi facă unghiile, o urmează Patru, cu un joc electronic mobil( probabil tetris) în mână, se aşează şi el şi începe să butoneze,... după puţin timp intră şi Catalogul, se aşeză la catedră)

Catalogul: Buuuună seara!

Patru: Aaaaaaaaa...

Cinci: Salut!

Zece: Bună seara, Majestate!

Catalogul: Ştiţi de ce v-am chemat...

Patru şi Cinci: Da, ştim Majestate!

Zece: Ştim, cel puţin teoretic...

Catalogul: Dar, restul unde sunt? Patru, unde sunt fraţii tăi? Unde este 2, unde este 3?

Patru(se uită spre Zece): Au rămas acasă, să citească...

( Cinci izbucneşte în râs, Zece indiferent)

Catalogul: Bun, aşa, se pare că le-a venit mintea la cap,... dar, ce citesc?

Patru: Ăăăăă, păi, mersul trenurilor, vor să ajungă la 1, ca să înveţe...

Cinci: Ce să înveţe, mă ?

Patru: Să copieze, faa! Au corijenţe.

Catalogul : Poftim? Nu mai contează. Cinci, 6 şi 7 unde sunt?

Cinci: 7 avea programare la coafor, iar Şase a ieşit în oras cu prietenii.

Catalogul: Deci, ca deobicei, nu au avut timp să vină...

Cinci: Au încercat, dar nu au reuşit, Majestate!

Catalogul: Bine, dar Zece, surorile tale, 8 şi 9 unde sunt?

Zece: Majestate, sunt la dumneavoastră!

Catalogul: Cum aşa?

Zece: Nu ştiţi, 8 este pentru Elizabeta Pandelescu( se caută un nume din clasă, cu note reale, de preferinţă) la Geografie, iar 9, la Cornel Păsat, pentru Istorie.

Catalogul: Am uitat, mulţumesc că mi-ai amintit. Putem începe.

( toţi în cor): Da!

Catalogul: Soldaţi, aduceţi domnişoara!

( 2 soldaţi o aduc pe Speranţa şi o aşează pe scaunul liber)

Catalogul: Domnişoara, acum câteva ceasuri m-a deranjat în timp ce eram la meditaţie! Ce propuneţi, cum o pedepsim?

Patru: Să o punem să culeagă urzici cu mâna goală?

Cinci: Trei zile la bibliotecă?

Catalogul: Tu, Zece, ce propui?

Zece: Să o ascultăm, să vedem ce s-a întâmplat, apoi putem decide.

Catalogul: Bine, să vedem ce are de spus,... Zi, copilo, ce ai de spus în apărarea ta?

Speranţa: Îmi cer, încă odată, scuze, dar eu mă grăbeam şi nu v-am văzut...

Patru: Ce căutai acolo?

Speranţa: Eu, cu prietenii mei îl căutam pe Moş Crăciun...

Cinci: Pe cine,... pe Moş Crăciun? Dacă nu a fost cuminte, acum îl caută!

Speranţa: Am fost!

Patru: Dacă ai fost, i-ai scris?

Speranţa: Da, domnule!

Patru: Minte, Majestate, minte,... nu are cum,... nu are de ce să îl caute pe Moş Crăciun,... minte,... la urzici cu ea!

Cinci: Trebuie să recunosc că e ceva dubios aici!

Catalogul: Taci, Cinci! Să vedem ce are de spus,... continuă, copilo!

Speranţa: După cum v-am spus, îl căutam pe Moş Crăciun...

Patru: De ce,... hai spune, de ce,... să te aud!

Speranţa: Eu voiam să îl avertizez, că vor să îl răpească,... să-i fure cadourile!

Catalogul: E o faptă bună?!

Cinci: Majestate, dar de unde ştim că nu ea şi cu prietenii vroiau să îl răpească pe Moş Crăciun?!

Patru: Da, Cinci are drepatate,... la urzici,... dacă nu erau ei hoţii, de ce au fugit?

( intră în scenă Triunghiul şi Pătratul)

Triunghiul: Nu am fugit.

Pătratul: Suntem aici.

Catalogul: Bine, Triunghi...

Triunghiul: Triunghi Echilateral, Majestate!

Catalogul: De unde ştii?!

Pătratul: De la ea, Majestate, de la ea am învăţat amândoi!

Cinci: Pătrat, ce ai învăţat tu,... ce ai învăţat?

Pătratul: Am învăţat că fac parte dintr-o familie: Familia Patrulaterelor! Toţi din familia mea avem patru laturi, diferenţa dintre mine şi dreptunghi, romb, trapez( aceştia sunt fraţii mei) se face prin proprietăţile diferite de la unul la altul.

Catalogul: Am înţeles,... foarte bine! Tu Zece, ce ai de spus?

Zece: Majestate, cred că spun adevărul, sunt nevinovaţi. Domnişoara i-a scris lui Moş Crăciun, a fost cuminte,... a făcut şi câteva fapte bune...

Speranţa: Fapte bune?!!!

Patru: Ce fapte bune?

Zece: Cred că i-a ajutat pe Triunghi şi Pătrat să se descopere! E o faptă bună!

Speranţa: Am făcut şi fapte bune!!! Vine Moş Crăciuuuuun!!!

( în spatele scenei se aude un colind, intră în scenă Moş Crăciun şi începe să împartă cadouri)